PARCUL NATIONAL MUNTII MACINULUI
Reprezentantii PNMM,va invita sa vizitati mirificele peisaje din
Parcul National Muntii Macinului.
Vi se propun urmatoarele trasee turistice:
-Tutuiatu - 20km
-Greci-Dealul cu Drum-Nifon - 14km
-Varful Crapcea - 8km
-Culmea Pricopanului - 6km
(Ruta:Macin-Regia Tutuiatului-Varful Sulucu Mare-Piatra Raioasa-Seaua Serparu-Vf.Caramalau-Fantana de Leac-Macin)
-Cozluk-Valea PLopilor - 12km
-Valea Vinului-Cerna - 11km
ATRACTII PRINCIPALE ALE PARCULUI
Muntii Macinului sunt cei mai vechi munti din Romania,formati in timpul orogenezei hercinice (200-300mil.ani in urma).
Muntii Macinului reprezinta limita nordica a partii submediteraneene a Peninsulei Balcanice.Unele specii se afla aici la limita extrema a arealului lor.Din zona Culmea Pricopanului si din imprejurimi se citeaza 562 de plante superioare,incadrate in 70 de familii,unele dintre ele incluse in listele rosii ale plantelor superioare din Romania.
UNICA in Romania este prezenta unei specii de fag ce are caractere intermediare intre fagul european si fagul oriental.Din zestrea faunistica se mentioneaza:fluturii endemici,reptile-testoasa dobrogeana,balaurul dobrogean,vipera cu corn,soparla de stepa;
pasarile:dumbraveanca,prigoria,acvila tipatoare mica,mierla de piatra,pitigoiul de livada.
Dintre mamifere:popandaul,dihorul patat,pisica salbatica,jderul de piatra,cerbul carpatin.
Despre PNMM puteti afla mai multe detalii pe:
Daca doriti insotitor pe trasee,un foarte bun cunoscator al zonei,la tel.0747.497.892 va va raspunde Vasile Badilas - ghid turistic(turismsirecreere.muntiimacin@gmail.com).
PARCUL NATIONAL MUNTII MACINULUI
Am gasit un articol interesant in Revista Bio Planet din luna noiembrie 2009, despre Parcul National Muntii Macinului. Este scris de profesorul Alexandru Ionescu.
“Daca lasi Braila si batranul fluviu in spate, peisajul se schimba, netezimea campiei si orizonturile largite pana acum se transforma si, brusc, iti dai seama ca ai ajuns intr-un taram ciudat, in care creste zimtate si abrupturi ametitoare se inlantuie permanent si nu iti dau ragaz pentru a-ti odihni ochiul. Blocuri gigantice de granit, ingramadite unul peste altul de o mana nevazuta, ce stau parca sa se pravaleasca in orice clipa, intaresc si completeaza mai mult puternicul contrast dintre palcurile de vegetatie forestiera si pajistile stepice adaptate la uscaciune(xerofite).
ESENTA TARE. In nordul Dobrogei, « prinsi » intre cotul pe care Dunarea il face in nord-vestul judetului Tulcea (Cotul Pisicii) si zonele mai joase ale Podisului Niculitel si Babadag, Muntii Macin se desfasoara sub forma unor culmi paralele orientate NV-SE si reprezinta cea mai veche formatiune geologica din tara noastra si unii dintre cei mai vechi munti ai Europei, fiind formati in timpul orogenezei(perioada in care se formeaza lanturile muntoase) Hercinice, care a avut loc acum aproximativ 400-200 milioane de ani.
Incet, dar sigur, supuse intemperiilor, unui climat arid si vanturilor varfurile muntilor au fost macinate, roase pana aproape de baza, lasand ca rocile mai dure sa formeze creste ascutite(pe cuartite) sau domoale si rotunjite (pe granite). Erodati fara mila, altitudinea acestora s-a redus in timp de aproximativ 10 ori, fiind acum de numai 467 m (Vf. Tutuiatu), ceea ce insa nu ii impiedica sa se compare ca peisaj cu semetia tipica crestelor muntilor inalti precum Fagarasul, remarcandu-se mai ales Creasta Pricopanului, cu doar 370 metri altitudine maxima.
BIODIVERSITATE LA COTE MAXIME. Situati intr-un climat continental-accentuat cu nuante de excesivitate datorate maselor de aer din est, Muntii Macinului sunt cei mai arizi munti din tara. Pe scurt veri fierbinti si secetoase, toamne lungi si uscate, ierni geroase, cand cu greu dai de zapada, si extreme ale valorilor termice si de precipitatii din tara noastra, adica 10-11 grd.C temperatura medie anuala si nu mai mult de 500 mm[( ?)-probabil 500ml/mp.( ?).] precipitatii anuale. Cu toate acestea, zonele inalte resimt adesea influente submediteraneene, iar cele sudice prezinta caracteristici tipice stepei, cea ce face ca arealul Muntilor Macin sa devina o zona de interferenta a trei mari tipuri de ecosisteme : central-european, pontico-submediteranean si asiatic, o zona in care doua continente, Europa si Asia, se « ciocnesc » sub aspectul biodiversitatii.
Efectul acestu atribut este unul nebanuit : pe mai putin de 1% din suprafata tarii se intalnesc peste 50 % din speciile de flora si fauna ale Romaniei. Astfel avem de-a face cu nu mai putin de 1770 specii de plante, 181 specii de pasari, 47 specii de mamifere, 1400 specii de insecte si 18 specii de reptile si amfibieni. Tocmai aceasta diversitate extraordinara, asociata cu bogatia si unicitatea peisagistica a locurilor, a facut ca o mare parte din arealul Muntilor Macin sa fie inclusa in aria Parcului National Muntii Macinului.Bazele parcului national au fost puse relativ tarziu, in anul 1998(Ord.68 MAPAM/26.01.1998), acesta avand in prezent o suprafata de 11.149.15 hectare si fiind impartit in doua zone : Culmea Pricopanului si Muntii Macinului."
“CLOROFILA SI FOTOSINTEZA. Primavara sau vara, daca ne incumetam sa parasim racoarea si umbra vreunei bolte cu vita-de-vie a gospodarilor de prin Macin, orasul cu acelasi nume, sau Greci, satul de la poalele Tutuiatului, si pornim pe carari prin soarele arzator, vom avea surpriza sa descoperim ca muntele freamata de viata, iar nuantele de verde vazute din departare incep acum sa sa se destrame intr-o multime inimaginabil de diversa de plante ierboase si flori ce rup monotonia stancii.
Pe masura ce inaintezi, ca intr-un joc de sotron, ochiul nu mai conteneste sa sara din culoare in culoare, din forma in forma, pana cand oleaca obosit, se linisteste si isi trage duhul, ramanand pierdut in conteplare pe cine stie ce floare nemaiintalnita. Si bine spus « nemaiintalnita », caci in parcul national nu mai putin de 72 de specii de plante sunt protejate ca specii rare, iar 27 de specii, din toata lumea se intalnesc doar aici( endemice). Pe culmile stancoase, un adevarat Turn Babel al florei, specii comune precum ciucusoara(Alyssum saxatile), care dinamiteaza stanca prin coloritul ei galben strident, sau ratisoarele(Iris pumila), rudele pitice ale stanjeneilor, se intrepatrund cu specii rare de origine asiatica sau mediteraneana, exponente ale ecosistemelor respective, si care se afla la limita estrema a arealului de raspandire mondiala. Astfel, militeaua dobrogeana(Silenecompacta) se afla la limita nordica, iar coada racului de stanca(Potentilla bifurca), specie mediteraneano-pontica, se afla la limita ei vestica. Obosit de soarele arzator, cauti umbra, insa Pricopanul cu creasta lui golasa nu iti da motive de relaxare. Te amagesti cu mirosul de puternic de dulceata al florilor de paducel( Crategus monogyna) prezent la tot pasul sau, mai in toiul verii, imi tai setea cu cateva fructe acru-amarui de porumbar (Prunus spinosa), caci subarbusti ca acestia, impreuna cu socul, macesul sau cornul, gasesti la tot pasul. Umbra padurii trebuie cautata mai departe, in zona Tutuiatu sau mai catre poalele estice ale Pricopanului, unde se recunosc fercvente reimpaduriri. Suprematia este destul de clara, padurile dominate de stjarul pufos(Quercus pubescens), carpinita(Carpinus orientalis) si mojdrean fiind cele mai raspandite. Pe mari suprafete apare si gorunul( Quercus polycarpa, Quercus dalechampii, Quercus petraea) in asociatie cu carpenul(Carpinus betulus) si teiul argintiu(Tilia tomentosa), acesta fiind prezent din abundenta mai ales acolo unde restul esentelor lemnoase au fost exploatate forestier.
CU GRIJA PE UNDE CALCAM. Nu, nu este o iluzie. La fiecare pas facut in Macin, se aud doua fosnituri : cea a bocancului prin iarba sau frunze si cea a zecilor de gaze, fluturi, lacuste si insecte de tot felul, soparle si chiar serpi, ori broaste, cu carapace ori ba, care, deranjate, se grabesc sa ne elibereze poteca.e un spectacol unic in felul lui, ce ne reaminteste ca suntem doar vizitatori intr-un univers pe care noi , oamenii, de multe ori il ignoram.
Si aici, la capitolul fauna, Macinul nu coboara stacheta, adapostind o multime de specii rare sau pe cale de disparitie. Cea mai cunoscuta dintre ele, emblema acestor munti, este broasca testoasa dobrogeana(Testudo graeca ibera)-monument al naturii, pe care, cu putin noroc, putem sa o intalnim mai ales in partea de mijloc si superioara a culmilor. Mai greu pana o zarim pe prima, caci dupa aceea ochiul stie ce sa caute si nu trece mult pana vedem o alta si inca una , si inca una. Greoaie, mari cam cat un pepene mai mic(20-30cm) si la fel de grele, testoasele par sa te ignore. Doar daca le sacai, ori se retrag in carapace si incep sa te ameninte suierand amenintator precum un sarpe, ori iti intorc spatele si grabesc pasul. Si nu de putine ori ramai uimit de repeziciunea cu care se deplaseaza, mai ales atunci cand, pe o panta ierboasa inclinata, nu se feresc sa o ia la vale pe carapace ca pe o sanie, impingandu-se cu picioarele pentru a castiga « viteza ».
DAR TESTOASA NU E SINGURA. Macinul se mai mandreste si cu balaurul dobrogean.(Elaphe quatorlineata)- cel mai mare, dar si rar sarpe din tara, vipera cu corn(Vipera ammodytes montadoni) sau cu pasari precum vulturul plesuv brun(Aegypus monachus), ciocanitoarea neagra(Dryocopus martius) sau dumbraveanca(Coracias garrulus) cu inconfundabilul ei penaj in nuante de albastru si verde . Sunt multe de spus despre Macin, dar si mai multe de vazut de fiecare in parte. Data viitoare cand mai planuiti o excursie merita sa luati in considerare si o vizita in Parcul National Muntii Macinului. Dar nu uitati : « Lasati doar urmele pasilor si luati doar amintiri ». ‘’
- LUPTA CU TIMPUL-
De Alexandru Ionescu. « Putin cunoscuti si de multe ori trecuti cu vederea de turisti-care isi indreapta pasii catre falnicele creste ale Carpatilor- Muntii Macinului, batrani, tacuti, retrasi parca la adapostul Dunarii, ascund surprize ce se lasa descoperite de indata ce le treci pragul ».
-
Bufo Bufo(broasca raioasa cenusie) este un relict glaciar in aceasta zona. Relativ comuna in zonele colinare si montane din Romania, in Dobrogea este rara, in Muntii Macinului fiind intalnita mai ales la baza muntelui, in zonele umede din apropierea izvoarelor sau raurilor temporare de primavara.
Broasca testoasa dobrogeana(Testudo graeca ibera) este raspandita in nord-vestul Africii, Bazinul Mediteranean, Asia Mica si Peninsula Balcanica, la noi in tara intalnindu-se mai ales in Dobrogea.In timpul zilei se deplaseaza permanent dupa hrana, iar noaptea si in timpul zilelor cu temperaturi ridicate, se adaposteste in tufe sau intre bolovani(unde cateodata ramane blocata). Este exclusiv vegetariana (frunze, fructe,flori). Accidental, in dieta ei pot intra si rame sau melci mici. In conditii extreme poate manca si pamant cu un continut ridicat de substante organice. Cu o carapace solida, are putini dusmani si acestia mai ales in perioada de tineret, cand carapacea este mai moale. In luna iunie, femela depune 2-5 oua, cu coaja tare, ce vor ecloza in lunile august sau septembrie, uneori, acestia intrand direct in hibernare pana primavara viitoare.
Gesterul vargat(Lacerta Viridis)-destul de comun in tara noastra, mult mai mare decat o soparla, viu colorat, cu reflexe metalice, alearga, se urca si sare foarte iute; e responsabil de cele mai multe sperieturi, atunci cand o ia la fuga si fosneste printre ierburi, caci gandul te duce imediat la vipera, in a carei dieta, de altfel, isi gaseste de multe ori sfarsitul.
-Alexandru Ionescu-(autorul acestor informatii)
-
“CLOROFILA SI FOTOSINTEZA. Primavara sau vara, daca ne incumetam sa parasim racoarea si umbra vreunei bolte cu vita-de-vie a gospodarilor de prin Macin, orasul cu acelasi nume, sau Greci, satul de la poalele Tutuiatului, si pornim pe carari prin soarele arzator, vom avea surpriza sa descoperim ca muntele freamata de viata, iar nuantele de verde vazute din departare incep acum sa sa se destrame intr-o multime inimaginabil de diversa de plante ierboase si flori ce rup monotonia stancii.
Pe masura ce inaintezi, ca intr-un joc de sotron, ochiul nu mai conteneste sa sara din culoare in culoare, din forma in forma, pana cand oleaca obosit, se linisteste si isi trage duhul, ramanand pierdut in conteplare pe cine stie ce floare nemaiintalnita. Si bine spus « nemaiintalnita », caci in parcul national nu mai putin de 72 de specii de plante sunt protejate ca specii rare, iar 27 de specii, din toata lumea se intalnesc doar aici( endemice). Pe culmile stancoase, un adevarat Turn Babel al florei, specii comune precum ciucusoara(Alyssum saxatile), care dinamiteaza stanca prin coloritul ei galben strident, sau ratisoarele(Iris pumila), rudele pitice ale stanjeneilor, se intrepatrund cu specii rare de origine asiatica sau mediteraneana, exponente ale ecosistemelor respective, si care se afla la limita estrema a arealului de raspandire mondiala. Astfel, militeaua dobrogeana(Silenecompacta) se afla la limita nordica, iar coada racului de stanca(Potentilla bifurca), specie mediteraneano-pontica, se afla la limita ei vestica. Obosit de soarele arzator, cauti umbra, insa Pricopanul cu creasta lui golasa nu iti da motive de relaxare. Te amagesti cu mirosul de puternic de dulceata al florilor de paducel( Crategus monogyna) prezent la tot pasul sau, mai in toiul verii, imi tai setea cu cateva fructe acru-amarui de porumbar (Prunus spinosa), caci subarbusti ca acestia, impreuna cu socul, macesul sau cornul, gasesti la tot pasul. Umbra padurii trebuie cautata mai departe, in zona Tutuiatu sau mai catre poalele estice ale Pricopanului, unde se recunosc fercvente reimpaduriri. Suprematia este destul de clara, padurile dominate de stjarul pufos(Quercus pubescens), carpinita(Carpinus orientalis) si mojdrean fiind cele mai raspandite. Pe mari suprafete apare si gorunul( Quercus polycarpa, Quercus dalechampii, Quercus petraea) in asociatie cu carpenul(Carpinus betulus) si teiul argintiu(Tilia tomentosa), acesta fiind prezent din abundenta mai ales acolo unde restul esentelor lemnoase au fost exploatate forestier.
CU GRIJA PE UNDE CALCAM. Nu, nu este o iluzie. La fiecare pas facut in Macin, se aud doua fosnituri : cea a bocancului prin iarba sau frunze si cea a zecilor de gaze, fluturi, lacuste si insecte de tot felul, soparle si chiar serpi, ori broaste, cu carapace ori ba, care, deranjate, se grabesc sa ne elibereze poteca.e un spectacol unic in felul lui, ce ne reaminteste ca suntem doar vizitatori intr-un univers pe care noi , oamenii, de multe ori il ignoram.
Si aici, la capitolul fauna, Macinul nu coboara stacheta, adapostind o multime de specii rare sau pe cale de disparitie. Cea mai cunoscuta dintre ele, emblema acestor munti, este broasca testoasa dobrogeana(Testudo graeca ibera)-monument al naturii, pe care, cu putin noroc, putem sa o intalnim mai ales in partea de mijloc si superioara a culmilor. Mai greu pana o zarim pe prima, caci dupa aceea ochiul stie ce sa caute si nu trece mult pana vedem o alta si inca una , si inca una. Greoaie, mari cam cat un pepene mai mic(20-30cm) si la fel de grele, testoasele par sa te ignore. Doar daca le sacai, ori se retrag in carapace si incep sa te ameninte suierand amenintator precum un sarpe, ori iti intorc spatele si grabesc pasul. Si nu de putine ori ramai uimit de repeziciunea cu care se deplaseaza, mai ales atunci cand, pe o panta ierboasa inclinata, nu se feresc sa o ia la vale pe carapace ca pe o sanie, impingandu-se cu picioarele pentru a castiga « viteza ».
DAR TESTOASA NU E SINGURA. Macinul se mai mandreste si cu balaurul dobrogean.(Elaphe quatorlineata)- cel mai mare, dar si rar sarpe din tara, vipera cu corn(Vipera ammodytes montadoni) sau cu pasari precum vulturul plesuv brun(Aegypus monachus), ciocanitoarea neagra(Dryocopus martius) sau dumbraveanca(Coracias garrulus) cu inconfundabilul ei penaj in nuante de albastru si verde . Sunt multe de spus despre Macin, dar si mai multe de vazut de fiecare in parte. Data viitoare cand mai planuiti o excursie merita sa luati in considerare si o vizita in Parcul National Muntii Macinului. Dar nu uitati : « Lasati doar urmele pasilor si luati doar amintiri ». ‘’
- LUPTA CU TIMPUL-
De Alexandru Ionescu. « Putin cunoscuti si de multe ori trecuti cu vederea de turisti-care isi indreapta pasii catre falnicele creste ale Carpatilor- Muntii Macinului, batrani, tacuti, retrasi parca la adapostul Dunarii, ascund surprize ce se lasa descoperite de indata ce le treci pragul ».
Pe masura ce inaintezi, ca intr-un joc de sotron, ochiul nu mai conteneste sa sara din culoare in culoare, din forma in forma, pana cand oleaca obosit, se linisteste si isi trage duhul, ramanand pierdut in conteplare pe cine stie ce floare nemaiintalnita. Si bine spus « nemaiintalnita », caci in parcul national nu mai putin de 72 de specii de plante sunt protejate ca specii rare, iar 27 de specii, din toata lumea se intalnesc doar aici( endemice). Pe culmile stancoase, un adevarat Turn Babel al florei, specii comune precum ciucusoara(Alyssum saxatile), care dinamiteaza stanca prin coloritul ei galben strident, sau ratisoarele(Iris pumila), rudele pitice ale stanjeneilor, se intrepatrund cu specii rare de origine asiatica sau mediteraneana, exponente ale ecosistemelor respective, si care se afla la limita estrema a arealului de raspandire mondiala. Astfel, militeaua dobrogeana(Silenecompacta) se afla la limita nordica, iar coada racului de stanca(Potentilla bifurca), specie mediteraneano-pontica, se afla la limita ei vestica. Obosit de soarele arzator, cauti umbra, insa Pricopanul cu creasta lui golasa nu iti da motive de relaxare. Te amagesti cu mirosul de puternic de dulceata al florilor de paducel( Crategus monogyna) prezent la tot pasul sau, mai in toiul verii, imi tai setea cu cateva fructe acru-amarui de porumbar (Prunus spinosa), caci subarbusti ca acestia, impreuna cu socul, macesul sau cornul, gasesti la tot pasul. Umbra padurii trebuie cautata mai departe, in zona Tutuiatu sau mai catre poalele estice ale Pricopanului, unde se recunosc fercvente reimpaduriri. Suprematia este destul de clara, padurile dominate de stjarul pufos(Quercus pubescens), carpinita(Carpinus orientalis) si mojdrean fiind cele mai raspandite. Pe mari suprafete apare si gorunul( Quercus polycarpa, Quercus dalechampii, Quercus petraea) in asociatie cu carpenul(Carpinus betulus) si teiul argintiu(Tilia tomentosa), acesta fiind prezent din abundenta mai ales acolo unde restul esentelor lemnoase au fost exploatate forestier.
CU GRIJA PE UNDE CALCAM. Nu, nu este o iluzie. La fiecare pas facut in Macin, se aud doua fosnituri : cea a bocancului prin iarba sau frunze si cea a zecilor de gaze, fluturi, lacuste si insecte de tot felul, soparle si chiar serpi, ori broaste, cu carapace ori ba, care, deranjate, se grabesc sa ne elibereze poteca.e un spectacol unic in felul lui, ce ne reaminteste ca suntem doar vizitatori intr-un univers pe care noi , oamenii, de multe ori il ignoram.
Si aici, la capitolul fauna, Macinul nu coboara stacheta, adapostind o multime de specii rare sau pe cale de disparitie. Cea mai cunoscuta dintre ele, emblema acestor munti, este broasca testoasa dobrogeana(Testudo graeca ibera)-monument al naturii, pe care, cu putin noroc, putem sa o intalnim mai ales in partea de mijloc si superioara a culmilor. Mai greu pana o zarim pe prima, caci dupa aceea ochiul stie ce sa caute si nu trece mult pana vedem o alta si inca una , si inca una. Greoaie, mari cam cat un pepene mai mic(20-30cm) si la fel de grele, testoasele par sa te ignore. Doar daca le sacai, ori se retrag in carapace si incep sa te ameninte suierand amenintator precum un sarpe, ori iti intorc spatele si grabesc pasul. Si nu de putine ori ramai uimit de repeziciunea cu care se deplaseaza, mai ales atunci cand, pe o panta ierboasa inclinata, nu se feresc sa o ia la vale pe carapace ca pe o sanie, impingandu-se cu picioarele pentru a castiga « viteza ».
DAR TESTOASA NU E SINGURA. Macinul se mai mandreste si cu balaurul dobrogean.(Elaphe quatorlineata)- cel mai mare, dar si rar sarpe din tara, vipera cu corn(Vipera ammodytes montadoni) sau cu pasari precum vulturul plesuv brun(Aegypus monachus), ciocanitoarea neagra(Dryocopus martius) sau dumbraveanca(Coracias garrulus) cu inconfundabilul ei penaj in nuante de albastru si verde . Sunt multe de spus despre Macin, dar si mai multe de vazut de fiecare in parte. Data viitoare cand mai planuiti o excursie merita sa luati in considerare si o vizita in Parcul National Muntii Macinului. Dar nu uitati : « Lasati doar urmele pasilor si luati doar amintiri ». ‘’
- LUPTA CU TIMPUL-
De Alexandru Ionescu. « Putin cunoscuti si de multe ori trecuti cu vederea de turisti-care isi indreapta pasii catre falnicele creste ale Carpatilor- Muntii Macinului, batrani, tacuti, retrasi parca la adapostul Dunarii, ascund surprize ce se lasa descoperite de indata ce le treci pragul ».
- Bufo Bufo(broasca raioasa cenusie) este un relict glaciar in aceasta zona. Relativ comuna in zonele colinare si montane din Romania, in Dobrogea este rara, in Muntii Macinului fiind intalnita mai ales la baza muntelui, in zonele umede din apropierea izvoarelor sau raurilor temporare de primavara.
Broasca testoasa dobrogeana(Testudo graeca ibera) este raspandita in nord-vestul Africii, Bazinul Mediteranean, Asia Mica si Peninsula Balcanica, la noi in tara intalnindu-se mai ales in Dobrogea.In timpul zilei se deplaseaza permanent dupa hrana, iar noaptea si in timpul zilelor cu temperaturi ridicate, se adaposteste in tufe sau intre bolovani(unde cateodata ramane blocata). Este exclusiv vegetariana (frunze, fructe,flori). Accidental, in dieta ei pot intra si rame sau melci mici. In conditii extreme poate manca si pamant cu un continut ridicat de substante organice. Cu o carapace solida, are putini dusmani si acestia mai ales in perioada de tineret, cand carapacea este mai moale. In luna iunie, femela depune 2-5 oua, cu coaja tare, ce vor ecloza in lunile august sau septembrie, uneori, acestia intrand direct in hibernare pana primavara viitoare.
Gesterul vargat(Lacerta Viridis)-destul de comun in tara noastra, mult mai mare decat o soparla, viu colorat, cu reflexe metalice, alearga, se urca si sare foarte iute; e responsabil de cele mai multe sperieturi, atunci cand o ia la fuga si fosneste printre ierburi, caci gandul te duce imediat la vipera, in a carei dieta, de altfel, isi gaseste de multe ori sfarsitul.
-Alexandru Ionescu-(autorul acestor informatii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu