24 ianuarie 2013

EXCURSII PE DUNARE


EXCURSII PE DUNARE


Braţul vechi al Dunării dezvăluie locuri şi peisaje mirifice, asemănătoare celor din Deltă…
Salupa care efectuează excursii pe Dunăre, are o capacitate de 12-15 persoane.
La cerere puteţi servi o gustare şi un vin bun din Podgoria Sarica Niculitel. Se poate face o escala pentru traditionalul borş pescăresc, in mijlocul naturii.

Tarifele diferă în funcţie de numărul pasagerilor, distanţa parcursă pe traseu şi optiunea pentru servirea mesei.

Pentru detalii apelati
SC Rotorul SRL
D-l Bekir : 0745183552
http://www.alcovin.ro http://www.curtearegala.ro http://www.macin.ro

PE DUNAREA VECHE
MIHAIL SADOVEANU

…In satele ajunse de apa, nu se zareau acum oameni; usile stateau deschise, ferestrele erau negre si oarbe; gardurile de trestie erau cazute. Lipsa omului de la salasuri sporea pustietatea malurilor.
Era tot pustiu, si tacere…
Dincolo insa, dupa salcii, in papura si trestii, furnica viata nevazuta. Cu barca, dupa ce lasasem vaporasul ancorat, trecuram pe supt o bolta verde si intraram intr-o gârla a Dunarii vechi.
Indata incepuram a trece printre flori si liane de apa; gâze felurite, locuste, fluturi, in toate colorile curcubeului, se aninau de un fir de papura ori infiorau luciul apei; efemere si calul popii, unele violete, altele aramii, treceau scanteind prin soare ca niste minuscule aeroplane. Si boul baltii, privighetoarea de apa, cristeii, se aratau destul de des, treceau cu luare-aminte, zburau scurt de ici acolo, abia clatinand pe un fir de papura…
Pluteam foarte domol, cu lopetile lasate.
„O closca ..” sopti deodata unul dintre lipovenii barbosi.
Si cu degetul intins ne arata o rata care sta neclintita intr-o impletitura deasa de salcii, pe plavie. Avea doi ochi vii cari sticleau ca doua pietre scumpe, dar incolo parea ceva fara viata, ca de piatra, una cu ierburile cu gatejele…
Sta neclintita si totusi inima-i de salbaticiune batea grabita si cu spaima, pe cuibul in care se zamislea incet un cardisor de ratuste.. Sta ca de piatra, dar privirea-i lucea foarte vie si inteligenta. Si ma uitam la ea, patruns ca de ceva tainic si parca cu un simtamant de mila…
„ Si closca asta cati dusmani are!” sopti tovarasul meu.
Lipovenii implantara lopetile in apa si ocoliram pe langa un ostrov . O lunca de salcii mari se inalta la dreapta si, pe ostrov, o padure nestrabatuta de stuh. Mergeam spre un tainic loc, spre niste cuiburi de starci albi…
„Acum aici e liniste si destula tacere, zise calauzul meu in balti; dar paserile stau pitite in toate cotloanele… Iata intai si-ntai, urma el, pot sa-ti arat un cuib de tarca… Pe o ramura de rachita, o incalcitura de gateje. E aproape, putem sa-l aducem in barca…
- De ce? vorbii eu. Poate sunt pui.
- Tocmai de aceea. Tarca e mare hoata de balta. Tarca mananca puii ratei
pe care ai vazut-o clocind mai nainte. Mananca si alti pui. .. Si ea e foarte sireata si foarte lacoma.”
Lipovenii incepura a rade la vorbele acestea. Unul se apuca de o salcie c-o mana si opri barca, apoi se catara sprinten in rachita. Cu rasul larg si copilaresc cu care urcase, il vazuram coborandu-se dupa ce vazuse si imprastiase gatejele. Aducea un cuib ca o cupa rotunda: era tesut din radacioare foarte fine de arbori; si in el sapte ousoare verzi… Tarca deodata incepu a bate dinapoia noastra c-un fel de indarjire. Casca spre noi ciocul mare negru si-si misca in jos la fiecare bataie coada lunga…
-fragment-
excursii_dunare.jpg
 
excursii_dunare2.jpg
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu