MANASTIREA SAON

Mănăstirea Saon

 

 

Printre dealuri cu vii, sub stăpânire otomană, a luat fiinţăMănăstirea Saon, la început un mic schit, iar din 1881 a devenit mănăstire de sine stătătoare.

În 1909 episcopul Nifon al Dunării de Jos pune temelia unei biserici din piatră şi cărămidă, cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului”. S-a păstrat şi biserica veche, din 1881 şi un paraclis cu hramul “Intrarea Maicii Domnului În biserică”.

În acelaşi an, monarhii de la Saon au construit din chirpici şi lemn actuala biserică veche cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, care există şi astăzi, precum şi două corpuri de chilii, din care a mai rămas numai din rândul Paraclisului.

Pictura murală a Paraclisului a fost realizată de fosta stareţă Maria Odudencu împreună cu maica Salomeea.

Picturile murale îi redau pe Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Spiridon, Sfântul Grigore Decapolitul, Sfântul Stefan, Sfântul Gheorghe, Sfântul Prooroc Daniil, Sfântul Trifon, Sfânta Maria Egipteanca, Sfântul Zosima, Sfânta Varvara, Sfânta Parascheva, Sfântul Nicolae. La intrare în Paraclis te întâmpină scena urcării la cer a Sfântului Prooroc Ilie şi Sfântul Prooroc Ilie hrănit de corb.

Schitul este trecut sub administraţia Mănăstirii Cocoş până în 1916 când devine iarăşi de sine stătător. Lucrările la biserica nouă au fost întrerupte pe timpul războiului. În 1930 lăcaşul este transformat în mănăstire pentru maici.

Cutremurul din 1940 a provocat prăbuşirea turlelor şi în 1956 s-au reluat lucrările de construcţie la biserică nouă până în 1959 când locaşul a fost sfinţit.