Mănăstirea Cocoş
Mănăstirea este aşezată într-un loc retras, la poalele unui deal învăluit în mireasma pădurilor de tei.
A fost întemeiată în anul 1833 de trei călugări români (dintre care unul originar din Făgăraş) veniţi de la Muntele Athos. Odată, demult, de pe acest deal s-a auzit într-o noapte cântecul unui cocoş sălbatic însoţit de o bătaie de toacă. Călugarii spun că acest cântec se mai aude şi astăzi, uneori. Prima biserică a mănăstirii a fost reparată în 1842 şi 1846 şi s-a păstrat până în 1910 când a fost demolată pentru a se putea construi biserica actuală.
În 1853 se construieşte o a două biserică, de dimensiuni mai mari decât prima, cu hramul Sf. Treime”; şi aceasta a fost demolată în primăvara anului 1911 pentru a face loc noului lăcaş.
Biserica este o construcţie masivă din piatră în formă de cruce, a cărei pictură a început în toamna anului 1914, executată de pictorul italian F. da Biasse în stil neobizantin şi s-a terminat în 1916.
A fost restaurată între 1957 şi 1960.
Mănăstirea are un muzeu cu icoane vechi şi obiecte de artă religioasă adunate din parohiile judeţului Tulcea. Muzeul adăposteşte şi o colecţie de carte veche, religioasă, în special românească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu